Nu știu cine e sau cum o cheamă, dar îi sunt pe veci recunoscătoare

     În prezent sunt în jur de 7,7 miliarde de persoane pe această planetă. În marea de necunoscuți, fiecare avem măcar o persoană specială căreia îi datorăm foarte multe. Și eu am multe persoane dragi, iar fiecare îmi e specială din diferite motive.

     De-a lungul vieții cea care mi-a fost mereu alături a fost mama mea, care va avea mereu un loc special în inima mea. M-a învățat tot ce știu, m-a îndrumat și m-a susținut mereu. Tatălui meu îi sunt la fel de recunoscătoare, fiindcă m-a învățat să respect orice lucru, să nu mă las bătută niciodată și să am multă răbdare. Îi sunt recunoscătoare și bunicilor, care mi-au purtat de grijă, m-au susținut mereu și au avut un rol important în dezvoltarea mea armonioasă. Le mulțumesc și educatoarelor, învățătoarelor și profesorilor care m-au îndrumat cea mai mare parte a vieții mele și m-au ajutat să devin persoana care sunt în prezent. De-a lungul timpului am avut lângă mine mulți prieteni adevărați care au fost alături de mine la bine, dar nu m-au lăsat nici la greu.  Am avut o viață simplă, fără evenimente prea speciale, dar toate aceste persoane mi-ai fost mereu alături și m-au îndrumat. Cu această ocazie vreau să vă mulțumesc tuturor!

     Cum spuneam, în viața mea nu au fost prea multe evenimente cruciale, dar este una care mi-a oferit o nouă perspectivă asupra vieții și care cred că m-a făcut să fiu o persoană mai bună.

     În urmă cu câțiva ani am mers într-o tabără în Strasbourg. La eveniment au participat în jur de 15.000 de persoane. A fost o tabără foarte dragă mie, deoarece am avut ocazia de a vizita un oraș nou și de a mă dezvolta pe mai multe arii, ca cea fizică, socială, emoțională și a caracterului. Am avut prilejul de a vizita Parlamentul European, de a participa la diferite ateliere și de a întâlni persoane din toată Europa. Totul a decurs foarte bine timp de câteva zile. Ne-am distrat, ne-am simțit bine cu toții. Un singur lucru era puțin de reproșat: era extrem de cald. Timp de câteva zile toată lumea s-a rugat în continuu să nu mai fie atât de cald și ce să crezi, cineva chiar a ascultat.



     Ne-am trezit într-o seară în jurul orei 2. Totul părea o scenă dintr-un film. Vântul sufla extrem de tare, încât a trebuit să ținem cortul să nu fie suflat de deasupra noastră. Am început să auzim tunetele, apoi cortul ne-a fost iluminat de un fulger. Apoi altul. Și altul. Țineam cu disperare de cort, simțind că acea bucată de material ne poate despărți de toate lucrurile înfricoșătoare de afară. Cum lumea se trezea și realiza ce se întâmplă, am început să aud țipete de îngrijorare în jurul meu. O colegă de cort a început să plângă. Nimeni nu știa ce se întâmplă. În mintea noastră răsuna un singur gând: „Ține tare de cort!”. Incertitudinea era probabil cel mai înfricoșător lucru. Ploaia curgea în șiroaie și simțeam deja prelata îmbibată de apă. Știam că cortul o să cedeze în curând. În acea clipă cineva a deschis ușa cortului și ne-a strigat doar să ieșin imediat, fiindcă vom evacua campul. Nu știam unde mergem, nu știam cât timp vom fi plecați. În grabă, am reușit doar să iau în picioare perechea mea de bocanci. În pijamale și cu șiretul desfăcut am fugit din cort spre nesiguranță, spre toate lucrurile de care în urmă cu un minut îmi era atât de teamă. În marea de oameni neajutorați ne-am pierdut repede de ceilalți. Am fugit spre un grup de oameni care țineau o copertină ca să ne apere de ploaie. Totul era însă în zadar. Eram cu toții înspăimântați și uzi leoarcă. Am văzut câteva fețe familiare puțin mai departe de mine, dar eu nu mă puteam mișca din locul în care eram. Toți stăteau aproape unii de alții și așteptau să vadă ce o să se întâmple în continuare. Cum am stat în frig și ploaie de o vreme, am început să simt cum frigul îmi inundă fiecare parte a corpului și am început să tremur cum nu am mai tremurat niciodată. M-am simțit singură și neajutorată. Lângă mine am văzut un cuplu care se îmbrățișa și deși erau și ei îngrijorați, am citit pe fețele lor cât de recunoscători sunt pentru faptul că sunt împreună în această situație. Singurul gând care mi-a trecut prin minte a fost că aș da orice să fiu și eu alături de o persoană dragă. Să fiu acasă, să fiu în brațele prietenului meu, de care îmi era și așa foarte mare dor. Dar eu eram aici, singură și nimeni de acasă nu știa ce se întâmplă în acest moment cu mine. Simțeam cum mă cuprind frigul și sentimentul de singurătate. Îmi era frig. Foarte frig. În acel moment am simțit cum cineva mă îmbrățișează. Nu știam cine este. Nu am mai văzut-o în viața mea. O fată complet străină a văzut cum tremuram și venit lângă mine și m-a îmbrățișat. Am început să simt că frigul nu mai este atât de copleșitor și faptul că cineva e lângă mine a început să mă calmeze. Am văzut și pe ea, că în acea clipă avea nevoie ca cine să-i fie alături. Timp de câteva momente am fost acolo una pentru cealaltă și nu conta că nu ne-am văzut niciodată până atunci. Ne-am înțeles fiecare gând și fiecare grijă. Apoi grupul a început să avanseze. Atunci am pierdut-o. Am petrecut acea seară într-o clădire și nu am mai văzut niciodată acea fată. Nu știu cine e, nu știu cum o cheamă sau de unde era. În acea seară am știut că fără ea toată situația ar fi fost mai rea. 

     Din păcate nu am reușit niciodată să îi mulțumesc. De atunci au trecut aproape 4 ani și în momente grele mereu îmi aduc aminte de ea. De multe ori m-am gândit ce aș putea face să-i mulțumesc. Ce cadou ar fi potrivit pentru ea? Cum aș putea să-i arăt cât de recunoscătoare sunt? Nu aș fi crezut niciodată că aș putea să mă conectez pe un nivel atât de înalt cu o persoană complet necunoscută în doar câteva clipe. De atunci mi s-a schimbat complet viziunea despre cum pot fi oamenii, mai ales în situații de limită. După acea zi am încercat să fiu și eu cât mai implicată, să ajut pe oricine, cum pot. 


     De multe ori m-am jucat cu ideea de a găsi un cadou ideal pentru ea. Știu că acea clipă nu va veni niciodată, dar eu voi spera mereu să o mai văd. O persoană atât de specială merită un cadou la fel de special. Am și găsit un site care face astfel de cadouri. Obiecte foarte elegante, de cea mai bună calitate, pentru persoana care a făcut atât de multe lucruri pentru tine. Borealy este o companie care crede că experiența în sine este cea care rămâne pentru totdeauna în inima și gândurile noastre. De aceea toate lucrurile vândute pe site-ul lor sunt de calitate superioară. Căutând prin categorii, poți alege cadoul perfect în funcție de destinatar sau ocazie.  Cum nu cunosc această persoană aș alege un cadou pentru străini. Nu am avut ocazia de a vorbi cu ea, dar știu sigur că nu e din România. Având în vedere ce forță mi-a dat în acea clipă de nevoie, i-aș oferi acest cadou de ziua femeii. Această sărbătoare este foarte importantă pentru mine, deoarece îmi amintește cât de puternice sunt femeile și cât de multe lucruri pot realiza dacă au încredere în sine și se susțin reciproc. Cred că asta ar defini cel mai bine și acele câteva clipe petrecute împreună. I-aș dărui un ceas cu o floare, pe care aș grava un mic citat: „I am not afraid. I was born to do this.”. Acest citat aparține unei femei foarte puternice din istorie, și anume Jeanne d'Arc. Este un mesaj puternic pe care cu toții ar trebui să îl urmăm: să nu ne fie teamă în nici o situație și să avem încredere în propriile forțe. Pe lângă cadou aș include și o mică felicitare prin care i-aș mulțumi că a fost acolo într-un moment dificil și i-aș povesti cum a reușit să îmi schimbe viața și viziunea despre oameni. 


     Acea experiență a fost cu adevărat de neuitat și am învățat cea mai importantă lecție: nu poți știi niciodată cât de mult înseamnă pentru unele persoane să fii alături de ei în perioade grele. Nu poți știi cât înseamnă pentru cineva o simplă îmbrățișare. Tu nu știi prin ce trec unele persoane și un simplu gest le poate schimba viața pentru totdeauna.

Articol scris în cadrul Spring SuperBlog 2019.



*Sursa imaginilor este pexels.com (Royalty Free).

0 Comments