De ce nu am scris pe blog? sau Prea multe "De ce?"-uri

     Cei care mă urmăresc de ceva vreme poate au observat ceva puțin neobișnuit din partea mea: în ultima vreme nu prea postez articole. Poate v-ați obișnuit cu 1-2 articole pe săptămână, poate cu cele 3 din perioada SuperBlog. Dar în ultima vreme nu m-am ținut de nimic. Când am început să scriu pe acest blog am vrut să postez măcar un articol pe săptămână și m-am ținut destul de bine de asta...până recet. Dar de ce? Ce s-a întâmplat?

     ”De ce?” este o întrebare pe care mi-o pun de prea multă vreme. S-au întâmplat prea multe în ultima lună și nu am primit răspuns la nicio întrebare. De ce este lumea atât de crudă? De ce trece iubirea? De ce te face să suferi o persoană pe care ai iubit-o și încă o iubești din toată inima? De nu pot să uit? De ce simt o durere atât de puternică și adâncă? De ce sunt încă în viață? De ce m-am trezit din nou? De ce doare încă? De ce îmi e dor după atâta durere și atât de mult timp?

     Probabil v-ați dat seama despre ce e vorba. Am avut o relație de aproape 4 ani (o lună lipsă) care a luat sfârșit foarte brusc. Mi se părea o relație bună, cu urcușurile și coborâșurile ei, dar îmi plăcea. Din păcate eu eram singura care simțea astfel. Am fost în gara din Constața în drum spre casă, când am primit vestea. Am fost plecată abia câteva zile. Înainte totul a fost perfect, dar abia acum știu de ce părea să fie mai bine. Când am pornit spre mare ne-am luat rămas bun cu ochi înlăcrimați și ne-am promis că totul o să fie mai bine de acum, dar nu credeam că va fi astfel doar pentru el. Cât timp am fost plecată abia am vorbit, ceea ce mi s-a părut puțin neobișnuit, dar faptul că m-am întors acasă luni dimineața și el era pe cale să se mute chiar m-a distrus. Și de ce? De ce m-a abandonat? S-a îndrăgostit de o colegă de servici. A plecat de la mine și a doua zi erau deja împreună oficial. 

     Nu pot să mă laud cu asta. E cel mai josnic mod de a termina o relație. E josnic că a părăsit o relație dar și mai rău că cineva a distrus-o intenționat. Am ales să împărtășesc povestea, deoarece de mai mult de o lună trăiesc într-un nor negru și nu știu personal pe nimeni care a trecut exact prin aceeași situație. Sper că povestea mea va ajunge la persoanele care au nevoie de ea. 

     ”De ce nu am scris pe blog?” Acesta e singurul ”De ce?” la care pot răspunde acum. Încă sunt în norul meu negru care e cu mine zilnic. Simt numai durere, tristețe și singurătate și voi simți asta pentru multă vreme de acum. Aș vrea să pot spune că totul va fi mai bine, dar din păcate nu simt asta. Sper ca peste câteva luni să pot scrie un articol cu titlul ”Cum să treci peste o despărțire?”, dar încă nu am ajuns acolo. Defapt nu am ajuns nicăieri. Din fericire nu sunt încă la punctul 0, dar nici departe nu am ajuns. Am făcut deja multe prostii, despre care credeam că nu voi fi în stare niciodată. Dar durerea face lucruri interesante cu mintea omului. Vrei să scapi de ea cu orice preț. Orice preț... 

     Și da... încă nu mi-am scris lucrarea de licență. Nu pot. Mă simt paralizată din prea multe puncte de vedere. Nu am simțit durere mai mare niciodată. Când ajungi acolo că ți-ai vinde și sufletul pentru a nu simți nimic sau pentru a da timpul înapoi, nu e bine...


     Am învățat în schimb câteva lucruri importante. Am prieteni excelenți, care vor fi alături de mine orice ar fi. Pot să slăbesc (e drept, dacă de mai mult de o lună mănânc odată la 2-3 zile). Lumea nu e dreaptă. Lucrurile bune sunt puse deoparte celor mai groaznici oameni din lume. Dar cel mai important lucru învățat e că voi fi mai puternică odată cu timpul. Acum nu mă simt, dar am trecut de o sesiune în cele mai mari dureri. Încă sunt aici, chiar dacă nu prea vreau, dar încă mă trezesc în fiecare dimineață (fie, amiază). Am trecut și peste cele mai groaznice zile. Ele încă revin, dar durerea nu e chiar atât de sfâșietoare ca la început. Și recunosc, am scris acest articol, deoarece de câteva zile, am revenit în această stare foarte proastă. Persoana pe care am iubit-o și încă o iubesc e cu altcineva și e fericită. Eu am rămas doar cu durerea. Nu vorbim, bineînțeles, dar mă doare și acel lucru. Să rupi orice legătură cu o persoană cu care vorbeai în fiecare zi și stăteați împreună e greu. 

     Poate voi mai aborda acest subiect. Încă nu știu. Dar deocamdată simțeam că vă datorez o explicație. Aș vrea să scriu despre ce s-a înâțmplat și ce se întâmplă, deoarece mă liniștește puțin, dar sper să pot ajuta și eu pe cineva.

     Dacă treci printr-o perioadă mai grea, îmi poți scrie liniștit/ă. Voi răspunde. Iar dacă tu ai trecut printr-o asemenea situație, mi-ar face mare plăcere să lași câteva sfaturi. Pentru mine și pentru alții. Dacă ai citit până la final, îți mulțumesc. Sper să ne citim cât mai curând și încerc să revin la postările obișnuite. Să ai o zi frumoasă și rămâi puternic/ă! 

1 Comments

  1. Numele meu este Hidago Daniel. Am făcut o promisiune să le spun altora lucrarea minunată a celui care a adus-o înapoi pe fosta mea iubită. El este DR.WEALTHY, care este medic de vrăji și a fost capabil să-mi readucă fostul meu. Fostul meu m-a părăsit chiar în ziua în care și-a întâlnit prietenul în locul meu, din care, fără să știu ea, n-am avut nicio legătură cu ea. S-a înfuriat chiar la vederea prietenului și am fost confuză dacă inițial era înnebunită cu ea. Zile în săptămâni și săptămâni în luni, fosta mea iubită nu mi-a spus niciun cuvânt în timp ce a plecat. Ce făceam? Așa am luat legătura cu DR.WEALTHY pe Internet, care după câteva proceduri și progrese, mi-a readus fostul meu. Cuvintele nu sunt suficiente pentru a-mi exprima sentimentele și ceea ce DR.WEALTHY a făcut pentru mine. A ridicat cu adevărat o sarcină grea de pe pieptul meu. Pentru toți cei de acolo, vă rugăm să nu credeți că situația dvs. este prea primitivă sau prea grea și complicată pentru ca cineva să o înțeleagă. Contactați DR.WEALTHY și găsiți din nou bucuria, contactați-l; [email protected].com vorbești și cu el la +2348105150446

    ReplyDelete