O bijuterie cât o mie de cuvinte

     Bijuteriile sunt pentru mine ca niște mici cărți pe care le putem purta cu noi peste tot: fiecare poartă o poveste anume. De cele mai multe ori nici nu contează din ce materiale este făcută bijuteria sau dacă ne place sau nu cu adevărat, ci contează persoana care ne-a oferit-o. Când te uiți la o bijuterie primită în dar de la cineva, îți aduci aminte instant de acel cineva special și memoria ta se umple de imagini și întâmplări legate de acea persoană. 

     Recunosc, am și eu niște bijuterii care spun povești. Unele sunt mai vesele, altele mai triste, dar le prețuiesc pe toate, fiindcă îmi aduc aminte de lucrurile pe care le-am trăit, de persoanele care odată au contat mult și care mi-au fost aproape și de experiențele care fără acele persoane nu ar fi existat. 

     Prima bijuterie care a fost specială pentru mine a fost un mic inel. Nici nu sunt sigură de ce mi-a plăcut atât de mult. Pur și simplu m-am îndrăgostit de el. Aproape de bloc aveam un mic magazin în copilărie, unde se vindeau chestii mici în biluțe de plastic. Fiind copil, bineînțeles că a trebuit să îmi iau și eu o bilă cu o surpriză. Cu privirea mea inocentă puteam să obțin aproape orice și îmi aduc aminte cât de bucuroasă am fost când mama mi-a dat acele monede de 50 de bani. Când am întors maneta și a căzut bila am fost foarte bucuroasă să văd că în bilă era un mic inel argintiu cu două inimi. Era foarte discret și simplu, dar m-am îndrăgostit pe loc de el și l-am pus pe deget, chiar dacă mi-a fost mult prea mare. Am purtat inelul o vreme destul de îndelungată, dar când a început să se oxideze destul de tare l-am pus deoparte. De atunci nu îl mai port, dar îl văd foarte des, căci l-am pus separat într-un mic vas decorativ. Când mă uit la el, îmi aduc aminte de acea bucurie și de inocența copilăriei mele. 

     O altă bijuterie specială este un inel pe care îl port chiar și în această clipă. L-am primit anul trecut de la o persoană pe care o credeam foarte specială. Și într-un fel a și fost. A fost prima mea mare iubire, o relație care a ținut mulți ani, dar care s-a sfârșit urât, abia cu câteva luni în urmă. Nu a fost vreun inel special, a fost un simplu cadou de Crăciun. Dar am adorat modelul: un mic inel de argint în formă de două crenguțe. Fetele din magazin spuneau că sunt spice de grâu, dar mie mi se pare că seamănă mai mult cu niște frunze de laur. Ba chiar acesta este un element special al bijuteriilor: le dai ce însemnare vrei tu. 

     După despărțire am vrut să pun jos inelul, fiindcă îmi aducea aminte destul de des de el și cu inima frântă și norul negru din jurul capului meu nu eram sigură că este o idee bună să îl port. Dar într-un final am decis că inelul înseamnă mai mult pentru mine. Chiar mi-a plăcut, mult prea mult încât să îl ascund undeva în adâncul vreunui dulap, dar am realizat și că pot să îi schimb semnificația. Acum inelul nu mai înseamnă un gest de iubire al persoanei respective, ci un semn al propriei mele puteri. Un semn, că pot depăși orice obstacol și pot să mă ridic oricât de adânc ar vrea unii să mă îngroape. Acum, de fiecare dată când mă uit la inel, îmi aduc aminte cât de puternică am fost în acele clipe grele, cât de departe am ajuns în ultima perioadă și îmi spun mereu că pot reuși orice. Dacă am trecut peste asta, pot să trec peste orice greutate și lucrurile vor deveni mai bune. Poate de aici a și venit instinctul de a vedea spicele de grâu ca frunze de laur: fiindcă mă consider o învingătoare. 

     Probabil v-ați dat seama care este tipul preferat de bijuterie. Dar pe lângă inele, îmi plac mult și brățările cu charmuri. Sunt o fată destul de simplă și recunosc, în cea mai mare parte a anului port doar brățări de festival, dar sincer eu nu colecționez charmurile pentru a le purta neapărat (deși bineînțeles că la evenimentul potrivit va fi pe mâna mea). Le colecționez pentru a spune o poveste.

     Fiecare charm în parte are o poveste specială și voi cumpăra unul, doar dacă simt că spune ceva. Poate fi un lucru banal sau abstract, dar dacă are un mesaj special pentru mine, cu siguranță îl voi cumpăra. Ba chiar am și câteva brățări diferite pentru a spune o poveste mai amplă cu fiecare charm. Dacă cu un talisman spune o poveste, o întreagă brățară conține un roman. Aici nu mă bazez doar pe simțul meu estetic (care în acest caz poate părea destul de haotic), ci mă bazez și pe creativitatea mea. 

Niște charmuri superbe de la Venda Jewelry care și-ar avea locul de onoare pe câteva brățări

     Și dacă tot mi-am turnat sufletul în taste, aș vrea să vă prezint un mic truc pentru a face un cadou de neuitat unei persoane dragi. Fie că e vorba de cea mai bună prietenă, iubită sau o colegă, eu zic că nu poți da greș cu o brățară cu mesaje inspiraționale. Mi se pare o idee excelentă. Astfel poți face un cadou elegant, dar în același timp dai cuiva și o mică parte din tine. Persoana care o primește nu va uita niciodată că i-ai fost alături în timpuri grele, te gândești mereu la ea sau îi trimiți gânduri pozitive chiar dacă nu sunteți fizic aproape unul de celălalt. Un gând bun și niște cuvinte liniștitoare și motivaționale pot schimba ziua sau chiar viața cuiva. Pe Venda Jewelry găsești o varietate de mesaje din care îl poți alege pe cel potrivit pentru persoana căreia vrei să îi faci un cadou special. 

     În zilele de azi dacă am o zi mai proastă, mă uit la micul meu inel de pe deget și îmi amintesc, că dacă am ajuns până aici, pot realiza orice îmi propun. Și chiar dacă trebuie să mă descurc pe cont propriu, îmi spun să sunt îndeajuns de puternică și curajoasă să mă ridic și să făuresc din mine persoana care am vrut să devin încă de când m-am îndrăgostit de primul meu inel. Și ca cercul să fie complet, îmi voi documenta povestea cu charmuri, iar când cineva mă va întreba ce semnificație au, voi putea să le povestesc mândră cum am ajuns dintr-o fetiță cu vise persoana care sunt acum. 





Acest articol a fost scris în cadrul SuperBlog 2019. 




*Surse foto: https: www.vendajewelry.com.

0 Comments