Am ajuns în sfârșit la Gala SuperBlog 2019

     Bine ai venit la partea a doua (sau să fie a treia?) din seria postărilor despre Gala SuperBlog.



     La ora șase fix am coborât în sala de evenimente. În primul rând ca nu cumva să fim singurele care întârzie, dar și să mai prindem un loc bun, de unde putem vedea toate speech-urile. Locurile de la masă s-au umplut repede și în curând a început și festivitatea.


     Prima la microfon a fost bineînțeles Claudia, care deși face asta de ani buni, încă începe monologul cu vocea tremurândă. Emoțiile însă trec cu timpul și deja ajungem la primii sponsori. Cei de la experiementează.ro ne-au pregătit un mic joc, unde bineînțeles iar nu am câștigat nimic. Apoi urmează bloggerii parteneri, dar și ceilalți concurenți. Spre fericire (sau din păcate, încă nu am decis) vine și rândul meu destul de repede. Dacă ești chiar, cu adevărat, neapărat, extrem de curios, poți vedea speech-ul meu la minutul 56:52. Și dacă încă nu mă crezi că am vorbit ÎN PUBLIC, iată și o poză. Bine, două…



*Mulțumesc pentru poză Albert Budica

*Mulțumesc pentru poză Daniel Botea

     Am ascultat discursurile, care mai de care. Unele erau triste, alte presărate cu nenumărate glume, unele scurte și la obiect (aici mă gândesc în special la Cluc, al cărui discursuri nu depășesc în general mai mult de 10 cuvinte, deși la talentul lui ar putea vorbi ore în șir), altele pline de reproșuri, dar din cele mai multe nu lipsea gratitudinea fată de această comunitate și această experiență. Mă rușinez puțin, dar voi recunoaște că am avut momente în care m-am pierdut în micile detalii rustice ale sălii sau am privit probabil puțin prea atentă fața de masă, dar cine nu a pățit asta? Sincer…?


     Le-am felicitat pe câștigătoare (vezi primul articol din seria post SuperBlog 2019 ca să afli cine sunt) și am dat buzna peste masa cu mâncare. Totul a fost pur și simplu delicios. Mâncarea îți făcea cu ochiul deja de pe platou, de abia așteptai să ajungi odată la masă. Cu burta plină (paradoxal) ne-am apucat de făcut poze și de socializat. Între timp a început și petrecerea alături de Anca Chirvase și Formația Ciprian Dan, după care ne-am dat seama că probabil puteam aștepta cu pozele după o horă (ca să aibă mâncare timp să se așeze la locul ei).





     Anul acesta am avut puțin mai mult timp (și chef) de socializare și am reușit să cunosc oameni superbi. L-am cunoscut în sfârșit pe faimosul Emil (las linkul blogului cu care a participat la această ediție), care mi-a promis că mă va vizita în perioada TIFF, dar m-a lăsat să îi și scriu în caietul cu minuni. Am reîntâlnit-o pe Ralucica, care nu a încetat să mă surprindă cu superba pereche de cizme pe care o avea, dar și cu zâmbetul ei, care te molipsește. Am avut oportunitatea să-i cunosc și pe cei mai înrăiți cinefili, pe Andreea și Doru. Cea mai mare plăcere a fost însă să-i revăd pe Claudia și Albert, care sunt părinții acestui minunat eveniment.



     Seara ne-am întors în cameră cu mâinile pline, căci cadoul de la Sano, Farmec și Travelkit nu au întârziat. În pachetul Sano am primit câteva produse de îngrijire și de curățenie, de la Travelkit un  adaptor de priză universal și de la Farmec un ruj și un deodorant. După o seară atât de lungă, somnul a venit destul de ușor.

     Am început a doua zi cu micul dejun, care a fost la fel de delicios ca cina. Chiar dacă cafea nu am mai prins (deși mi-am făcut una mai târziu în cameră), am băut un ceai delicios cu portocale și scorțișoară, deși mi-a fost foarte greu să aleg din marea varietate.

     Cum la 11:30 era deja check-out-ul, mi-am făcut bagajele și am pornit spre recepție. Staff-ul a fost foarte drăguț și m-a lăsat să las bagajul mare cât timp mă plimb puțin prin stațiune să mai pierd timpul. Am făcut o mică plimbare și m-am întors la hotel. Spre surprinderea mea am găsit câțiva oameni uitați pe acolo, astfel am prins ocazia și i-am invitat la o pizza cu voucherele de la Dodo Pizza câștigate încă în ediția din primăvară a competiției.


     Astfel am pornit cu Ralucica și prietenul ei Ștefan, Daniel și Costică spre pizzeria de lângă gară, ținând cont că trebuia să pornesc înapoi în curând. Pizza a fost delicioasă, mai ales că a fost gratis. Din păcate am prins și o petrecere de copii, dar asta ne-a motivat să mâncăm mai cu spor. 

*poză împrumutată de la Costică

     Cu stomacul plin am pornit spre gară. Inițial aveam un tren seara târziu, dar cum a doua zi m-a așteptat un examen la facultate (unul chiar destul de geru) am hotărât în ultima clipă să merg cu microbuzul. Daniel m-a condus la stație, de unde a pornit și el să prindă trenul. Drumul spre casă a fost mai scurt ca cel spre Brașov, asta însă pentru că am dormit de cum m-am pus pe scaun.

     Weekend-ul a fost unul cu adevărat superb. Deși la 3 seara înainte de pornire era să renunț la toată călătoria și să mă pun înapoi la somn, nu regret deloc că am ales totuși să iau lumea în cap și să merg la Gală. Este un eveniment special în viața fiecărui blogger.



     Și înainte să închei și ultimul articol, vreau să mai povestesc o singură întâmplare care a fost cea mai specială pentru mine. Reprezentantul Spacer, Ovidiu Enache a avenit la masa noastră și ne-a întrebat: „Cum vi s-a părut jurizarea?”. După răspunsuri nesatisfăcătoare ne-a mai întrebat „Ce sunteți voi? Ce faceți?”. Alte răspunsuri, unele mai vage, altele foarte apropiate. Dintr-odată s-a oprit și a spus „Băi, voi sunteți scriitori. Cu articolele voastre trebuie să mă faceți să simt ceva!”.  Și acest lucru mi-a plăcut extrem de mult. Au încercat mulți să explice că unii sponsori nu vor povești, ci reclamă în față, fără rușine. Și asta văd și eu. Am scris în timpul competiției și povești și reclame, iar punctajele au fost diverse la toate. Dar acest „sunteți scriitori” pe mine m-a pălit foarte tare. Sper ca de acum să pot încorpora mai multe povești în articolele mele. Mi se pare o adevărată provocare să-mi schimb puțin stilul, dar e schimbare în bine sper.


     Din 2020 sper să pot investi mai mult în blog. Atât timp, cât și resurse. Vreau să fac ceva nou și ceva frumos. Da, am planuri mari, iar după gala de anul viitor (unde chiar îmi doresc să ajung) sper să vin cu vești noi și pozitive despre cum a fost acest nou an.

     Sper să ne revedem cu bine!

0 Comments