Dau cu banul la leapșa muzicală

     Cu ceva vreme în urmă am primit o provocare de la Daniel Botea, care a jucat leapșa pi o muzică puțin mai specială. Am și început să mă documentez, să caut o piesă despre care să scriu, dar în acea perioadă eu intrasem deja în sesiune și lucrurile s-au cam amânat. De atunci îmi tot propun să scriu acest articol, dar abia acum am timpul și inspirația necesară să îl scriu (momentan este ora 2 pm și ar trebui să-mi scriu licența). 

     Dar hai să luăm lucrurile pe rând. Despre ce este vorba defapt? Un joc de leapșa, adică o provocare din spațiul blogosferic, în care trebuie să urmezi 2 reguli simple:

1. Să alegi o piesă care să nu facă parte din ceea ce numim în mod comun muzică, adică pe care nu ai asculta-o în mod comun la radio sau prin alte părți. Această melodie să nu se încadreze la muzică ușoară (din țară sau străină), populară, clasică, rock, jazz, house, pop sau „orientală” (a se citi manea). Să fie deci o muzică non-standard, care te-a prins cu adevărat și despre care crezi că și alții ar asculta-o cu drag. 
2. Să dai mai departe leapșa la exact 3 boggeri, pe care să-i menționezi explicit, prin nume sau pseudonim. Deci fără „această leapșă poate fi preluată de X, Y, Z și de toți cei care mai doresc”. Indiferent cât de mulți ar fi cei care mai doresc sau cei care vă citesc. Chit că s-ar supăra unii că i-ați ales sau că nu i-ați ales, trebuie să specificați în mod clar 3 bloggeri.

     Probabil cel mai mult am stat pe gânduri a doua regulă, căci cu marile mele întârzieri aproape toată lumea a făcut acest joculeț deja. 

     Piesa pe care am ales-o din multe motive este aceasta:

     La începutul lui ianuarie am început să mă uit la The Witcher, un serial de care m-am îndrăgostit pe loc. Știam încă de la început că vreau să vă prezint o piesă acapella, dar mi-a fost greu să aleg. Prima oară am vrut să-i aleg pe cei de la Pentatonix, care au piese pur și simplu minunate, iar vocile lor sunt atât de superbe că nu poți să-i ascuți fără să ai pielea de găină. Apoi am vrut să aleg altă piesă de la Peter Hollens, un cover al piesei Hellfire din desenul animat Cocoșatul de la Notre Dame. O piesă superbă, dar puțin întunecată. Ba chiar cred că aș fi rămas la acea piesă, dacă nu amânam scrisul articolului, fiindcă acest cover al piesei Toss a coin to your witcher a apărut foarte recent. 

     Dacă vrei totuși să vezi/ asculți ce era să pierzi, las și acea piesă aici. 

     Îmi place foarte mult acest stil, deoarece îți arată ce poate face vocea umană. Cu siguranță ai nevoie de mult talent și perseverentă să faci o astfel de piesă, dar asta îți arată și că nu ai nevoie de instrumente sau echipament scump ca să faci ceva deosebit. 

     Vă arunci și eu un ban și dau ștafeta mai departe spre 

Elza Molnar- Prietenă bună care nu scrie destule articole și pe care încerc să o fac să se înscrie la SuperBlog de ceva vreme. Cum încă nu ai destule articole, sper ca asta să te motiveze puțin.

Georgiana - Cu al ei blog Fericirea începe cu un zâmbet, fiindcă abia aștept să ascult ce muzică va alege. 

Flavia Pripon- Care de obicei abordează subiecte mai serioase, dar sunt curioasă cum abordează o astfel de provocare.

     Și pentru cititorii mei am două întrebări importante. Voi ce piesă neobișuită ați alege? Ați văzut Witcher? (Dacă da, cum vi s-a părut?)