Temeliile unui vis mai bun

     Încă de când eram mică știam deja unde vreau să ajung. Vreau să fiu fericită, să am o familie care nu duce lipsă de nimic și să am o carieră bine stabilită. Am vrut să fiu educatoare, apoi profesoară (aici aveam mai multe variante), apoi a venit perioada în care am vrut să fiu medic sau avocat. În clasa a 9-a am început să mă uit la seriale precum C.S.I. sau Criminal minds și atunci am decis că vreau să fiu criminolog. Am și intrat la facultatea de psihologie și am terminat cei trei ani de studii cu medii mari. Am avut și o relație destul de lungă încă din ultimul an de liceu, care însă s-a sfârșit odată cu terminarea facultății, chiar înainte de sesiune.

     Cu aproape un an în urmă m-am găsit în ruine cu trei ani de facultate, fără o diplomă, fără orice dorință de a trăi sau de a planifica ceva. Între timp mi-am seama cât de mult m-am pierdut în acea perioadă și am realizat că va trebui să încep să mă reconstruiesc din temelii. De la idee la schiță, fundație și temelii a trebuit să  îmi dau seama de unde am pornit și unde vreau să ajung. Deși pare ușor să găsești punctul de start, mi-am dat repede seama că nici nu știu cu adevărat cu ce ar trebui să încep, astfel a trebuit să apelez la un dicționar de construcții.




     Când am început să mă documentez mai mult despre desfășurarea proiectului și despre ce și cum ar trebui să fac că să-mi reconstruiesc casa mi-am dat seama că pot mai mult. Și nu doar că pot mai mult, dar vreau mai mult. Vreau ca viața mea să devină mai bună ca cea care a fost la început. Vreau să creez o versiune mult mai împlinită și fericită, una care va fi mândră de ceea ce a făcut pe parcursul vieții. Nu vreau să construiesc la loc vechea casă. Îmi doresc să fiu mai bună. Pentru cei din exterior să pară că nu sunt diferită de varianta mea veche sau de cei din jur, dar eu să știu că am devenit mai bună. Vreau să construiesc o casă activă.


     La început toate deciziile pe care le-am luat au fost impulsive. M-am înscris la o nouă facultate pe care o iubesc acum, m-am îndrăgostit de arta fotografică și am început să merg la cursuri de fotografie și am început să ies în oraș mai des cu noi prieteni. Lucrurile au luat o întorsătură foarte mare.

     Acum am un vis mare, care recunosc, include mai multe visuri mici. Vreau să trăiesc viața la maxim și să nu mai trăiesc după așteptările celorlalți. Este important să nu mă mai pierd niciodată și chiar dacă o fac, vreau să mă pot întoarce la mine cât mai ușor.

     Este foarte important acum să mă dezvolt cât mai mult. Dar cum am început această nouă aventură? M-am inspirat din pașii de construcție a unei case. 

     Primul pas: planificarea


     Am început să mă gândesc la viață. La lucrurile care mi-au plăcut odată, la tot ce îmi place în prezent. Foarte repede am realizat că defapt am foarte multe visuri și idei. Am început să îmi fac o listă.  Latura mea creativă (care își face apariția doar când nu ar trebui) m-a îndemnat să fac un fel de vision board cu toate lucrurile care apăreau pe listă. Într-adevăr nu este îndeajuns să faci o simplă listă și să o pui undeva în adâncurile sertarului. Visurile tale trebuie să fie mereu la vedere ca acestea să te inspire să le atingi. Pe lista mea se află scopuri ca a fi un fotograf bun, a învăța să desenez cât mai bine și dacă e posibil să fac un curs de tatuator, să învăț să cânt la chitară și muzicuță, să fac mai multă mișcare, să obțin permis pentru motocicletă și să încep să lucrez la dezvoltarea mea pe planul carierei.

     Al doilea pas: design-ul


     La fel cum o casă are nevoie de un design și un plan, la fel și un vis are nevoie de un drum cu scopuri bine definite. Aici am încercat să planific cât mai concret diferiții pași pentru a-mi atinge scopurile. La acest pas mai am de lucrat, însă am încercat să folosesc metoda SMART (Specific, Measurable, Attainable, Relevant, Time-Based) cât mai des. Astfel stabilești termene limită pe care să le atingi și vei încerca mai mult să atingi acele scopuri. Chiar dacă nu reușești să atingi scopul într-un anumit interval de timp, important este că încerci să faci măcar câțiva pași pentru atingerea scopului dacă ai diverse termene limită.

     Al treilea pas: achiziționarea materialelor


     Așa cum înainte de construcția propriu-zisă trebuie să cumperi materialele necesare, așa trebuie să te pregătești și pentru atingerea unui scop. Eu am început să îmi cumpăr haine de sport, pantofi de cățărat și un abonament la sală ca să mă motiveze să nu mă dau bătută. La fel am cumpărat și multe cărți despre desen, fotografie sau dezvoltare personală și am investit și în echipamentul foto. Din punct de vedere psihologic, dacă investești în ceva (fie acesta timp sau bani) nu vei renunța așa ușor, deoarece nu vrei ca acele investiții să fie în zadar. 

     Eu mi-am făcut la sala de cățărat un abonament cu 8 intrări pe lună. Nu e mult, merg de două ori pe săptămână. Aș fi putut opta pentru un abonament cu intrări nelimitate, dar știu că nu îl voi folosi îndeajuns. Acele pătrate de pe spatele abonamentului mă motivează foarte mult să mă țin de plan. 

     Al patrulea pas: construcția propriu-zisă


     La acest pas încerc să implementez cât mai mult pașii pe care i-am stabilit la pasul doi și pentru care am investit la pasul trei. Aici este vorba de antrenamentele în sine, citirea cărților, vizionarea tutorialelor, participarea la ședințe foto sau diverse evenimente și învățatului pentru examene. Încerc din greu să fac lucruri care mă fac fericită pe moment sau știu că în viitor îmi vor aduce satisfacție. 




     Cum construirea unei case începe cu o fundație solidă, așa trebuie să te gândești și tu la visurile tale. Dacă investești în lucruri de calitate în prezent, cu timpul acea investiție se va întoarce sau se va dubla chiar. La fel se întâmplă și cu o casă activă, care poate părea o investiție mare pentru început, dar cu timpul vei salva mult mai mult. 


     Deci, când viața pare să fie în ruine înseamnă doar că trebuie să începi o construcție nouă. Una mult mai bună și mai eficientă ca cea care a stat odată pe acel loc. 






     Articol scris în cadrul Spring SuperBlog 2020.

0 Comments