După treabă și răsplată... de la Melinis

     Anul acesta deși nu se arăta extraordinar, a devenit unul din cele mai memorabile pentru mine. Am trăit aventuri de neuitat și am petrecut mai mult timp ci familia. Chiar dacă acest ultim aspect părea o povară la început, am realizat cu timpul că aveam foarte mare nevoie de o astfel de perioadă. 

    Încă de la începutul verii am călătorit destul de mult, atât cu prietenii, cât și cu familia. Am fost în aventuri spectaculoase, dar apoi toamna și-a făcut încet loc prin zilele superbe de vară. Cum nu a trebuit să mă grăbesc înapoi la facultate, am simțit că sunt datoare familiei măcar nu puțin ajutor pe lângă casă. A sosit vremea recoltei și de data aceasta am fost chiar bucuroasă să ajut. În sfârșit am simțit că fac ceva folositor. 

    Cel mai mult mi-a plăcut când am ieșit la cules de prune. Este sincer foarte mult de lucru și după o zi de cules m-am simțit mult mai obosită ca în orice altă zi la sală. Nu înțelegeam cum rezistă așa de bine părinții și bunicii mei, dar apoi am început să realizez că pentru ei tot acest lucru este ceva normal. Cum nici eu nu m-am putut lăsa mai prejos, am muncit cum nu am mai lucrat niciodată în viața mea și la mijlocul zilei când am luat o pauză și am văzut câte prune am reușit să adun am fost chiar mulțumită de mine. 

    -Nu e rău pentru o fată de oraș! -zise mama. 

    Nici nu știam ce sentiment mă cuprindea mai tare. Mândria că am reușit să fac măcar atât sau mâhnirea, fiindcă nu mă credeau în stare nici de asta înainte. 

    -În jumătate de oră luăm prânzul!

    Când am auzit aceste cuvinte am avut un singur țel în minte: să lucrez mai mult ca oricând în această jumătate de oră. Am strâns găleată după găleată, dar când am strâns aproape un sac de prune am început să simt oboseala cu adevărat. Din fericire a și urmat pauza de prânz. 

    M-am pus jos pe un petic de iarbă extenuată. Mi-am pus un pahar de apă și am înghițit lichidul ca și cum ar fi fost ultima gură de apă de pe pământ. Eram obosită, transpirată, murdară, dar parcă mai fericită ca oricând. Am simțit cu adevărat că trăiesc. Ne-am pus cu toții în cerc și nimănui nu îi păsa cine cum arată. Ne bucuram doar că putem lua în sfârșit o pauză bine meritată. 

    Bunica a scos din traistă pâinea, pateul și ceva ce nu am mai văzut înainte. La prima privire am crezut că este miere, apoi mi-am dat seama că are mici bucățele de fructe crude înăuntru. O fi gem? Iau borcanul în mână nedumerită și citesc eticheta: Melinis. Ei, vă zic sincer că nu am devenit mai deșteaptă cu asta. Mă uit cu mai multă atenție: ”Delicatesă de miere și gutui crude, creată printr-o metodă unică de preparare lentă, sub 35° C”.  Trebuie să recunosc că sună foarte interesant, iar gutuiul este printre fructele mele preferate pe timp de toamnă. Bunica știe foarte bine că iubesc compotul ei de gutui, probabil de aceea a și adus acest dulce. 


    Când ridic privirea de pe etichetă văd că bunica a mai scos câteva borcane foarte asemănătoare cu acesta. Totuși, unul e mai frumos ca celălalt și în scurt timp avem un întreg curcubeu în fața noastră. Toată lumea ia câte un borcan și pot citi din privirile lor nedumerite că nici ei nu știu ce este în borcan. Melinis de cătină -citesc pe o altă etichetă. Când mă uit puțin mai atent văd că avem o multitudine de fructe: vișine, pere, prune, zmeură, afine, ba chiar și petale de trandafiri


    După ce bunica a scos toate borcanele din traista ei ce ascunde mai multe secrete decât ai crede se uită la noi și cu un mic zâmbet pe buze începe să ne explice despre ce este vorba. 

   -Data trecută când Eni a venit la mine în vizită, m-a învățat cum să comand niște ingrediente pentru rețete pe internet. Ei bine, cu puțin timp în urmă am găsit acest site, Melinis și am văzut că au niște produse noi, cum nu am mai văzut înainte. Bineînțeles, a trebuit să le încerc și m-am gândit că nu există ocazie mai bună ca aceasta. Vă mulțumesc tuturor că mă ajutați. În tinerețe mergea munca mai repede, dar acum nu m-aș descurca fără voi! Cum știu că tuturor vă place altceva, am decis să cumpăr câte un borcan din fiecare sortiment. Aceasta este o delicatesă nouă. Este făcută din miere din România și datorită modalității de preparare fructele își păstrează proprietățile. Nu este doar delicios, este și sănătos. Așadar, eu vă doresc poftă bună! Să nu mâncați prea mult, fiindcă vom continua treaba după masă. 

    După cum arăta deliciul din borcan mă așteptam să fie ceva bun, dar nu mă gândeam să fie chiar atât de delicios. Am mâncat cu toții cu așa o poftă cum nu mai mâncasem înainte. Eram și foarte înfometați după atâta lucru, dar nu este cu siguranță nimic mai bun ca o pâine unsă cu ceva în mijlocul naturii. Aerul curat, sunetul păsărilor și o companie excelentă este tot ce îți trebuie. 


    Mă temeam că voi deveni somnoroasă după o masă așa de bună, dat toate ingredientele naturale mi-au dat noi forțe pentru a continua treaba. Nici nu ne-am atins de pateu, am mâncat cu toții deliciile noi aduse de bunica. 

    La sfârșitul zilei, când ne-am uitat puțin în jur nu ne-a venit să credem câți saci de prune am adunat. Chiar a trebuit să terminăm treaba cu o oră mai devreme, căci am rămas fără saci în care să adunăm prunele, deși bunica a zis că a mai pus 5 în plus, deși nu credea că vom avea nevoie de ei. Cu toții am fost foarte mândrii de tot ce am reușit să facem și la sfârșitul zilei nimeni nu s-a mai uitat la mine ca fata de la oraș ce nu se pricepe la nimic, ci ca la ajutorul de nădejde. 

    Am demonstrat în acea zi de sunt capabilă dacă vreau cu adevărat. Bunica ne-a demonstrat tuturor cât de mult ține la toată lumea și noi toți i-am demonstrat ei cât de importantă este pentru noi prin toată munca depusă. Am realizat cu toții cât de importantă este familia. 


    Înainte de a ajunge acasă bunica a venit la mine și mi-a mulțumit pentru ajutor. Am îmbrățișat-o cu foarte mare drag și am asigurat-o că poate conta pe mine oricând. Înainte de a ne lua rămas-bun a mai băgat mâna în traista ei magică și a scos un borcan de Melinis cu gutui neatins. 

    -Asta e pentru tine- mi-a șoptit. Mulțumesc de tot ajutorul.

    I-am zâmbit și nu m-am putut abține să nu o îmbrățișez din nou. Am fost foarte mândră în acea clipă. Știam că tot ajutorul a contat mult pentru bunica și ea a fost chiar mândră de cât am lucrat. 


    Am ajuns acasă și nu m-am putut abține să nu mai mănânc o felie de pâine cu Melinis. Acesta a devenit desertul meu preferat. Recunosc, nu mănânc odată prea mult din el, ca să mai rămână și pe altădată. 

    Tu ai gustat această nouă delicatesă? Eu cu siguranță m-am îndrăgostit de ea. 





Articol scris pentru SuperBlog 2020. Proba 11.





Sursă poze: Melinis, canva (prima poză) și arhiva personală.


0 Comments