Despre cum s-a îndrăgostit copilul de citit

        Mereu ne-a plăcut să explorăm. Încă de la început am fost acea familie care își duce copilul peste tot. Nu m-au deranjat hainele murdare, acestea fiind doar un semn că micuțul învață și se simte bine. Pe lângă aventurile fizice, am considerat că este foarte important să antrenăm și spiritul creativ. Am vrut ca băiatul nostru să ajungă în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, chiar dacă momentan noi nu putem să îi arătăm acele locuri. 


        M-a minunat mereu cât de energic este. Cum îl puneam jos, dispărea undeva și mereu explora împrejurimile. Iar noi am fost mereu lângă el să îl ghidăm. După o zi plină, ajunși acasă obosiți, abia așteptam să ne băgăm în pat. Abia acum urma a doua parte a călătoriei, pe meleaguri mai depărtate. Iubea cărțile de aventură. Cu cât era vorba de un loc mai îndepărtat cu atât se cufunda mai mult în poveste.

        -Când voi fi mare, vreau să fiu explorator! Vreau să merg în munți, cum am fost și azi, dar mai departe. Mult mai departe! Și o să scriu o carte cu aventurile mele!

        Când îl vedeam așa entuziasmat eram cea mai mândră de el. Îi sclipeau ochii când era vorbă de aventură.

        Cum se apropia ziua lui de naștere, am decis să îi fac o mică surpriză. De pe site-ul elefantulmeu.ro i-am cumpărat o carte de aventuri în care chiar el este protagonistul. 

        În ziua mult așteptată și-a primit cadourile, dar am lăsat la final cartea. Când a desfăcut pachetul, acel licăr de fericire s-a aprins din nou în ochii lui.

        -O nouă carte de aventuri! Chiar aseară am terminat cealaltă carte.

    A deschis-o, iar pe prima pagină și-a văzut numele. Nu i-a venit să creadă.

        -Este o carte despre mine! Îmi citești, mami?

        -Diseară, puiul meu. Îți promit. Înainte de culcare, ca de obicei. 

        Toată ziua a fost nerăbdător. Chiar dacă știa să citească puțin, îi plăcea să citim cărțile împreună. Ne înfofoleam mereu comozi printre pături și îi citeam jumătate de oră. Azi, când a venit timpul pentru culcare abia m-a lăsat să plec. Îi plăcea foarte mult povestea. Iar faptul că el a fost eroul poveștii îl încânta și mai mult. 

        Înainte de culcare mereu intram încă odată în camera lui, să văd dacă totul este în regulă. Am deschis ușa ușor dar de data aceasta mă aștepta ceva nou. Stătea în pat și citea. Deși adora să asculte povești, nu îi prea plăcea să citească. Fiind ziua lui, l-am lăsat să continue. 

Băiețel citește

        De atunci este îndrăgostit de cărți. Pasiunea lui a început cu această carte și o are până în ziua de azi. Câteodată o mai dă jos de pe raft și se uită lung la ea. Zâmbește. Orizonturile lui s-au lărgit de atunci, dar el este eroul propriei sale povești. Face ceea ce îi place cu adevărat și nu aș putea fi mai mândră de el. 

Băiat cu carte

        Cum s-a îndrăgostit copilul tău de citit? Sau care a fost prima carte pe ai citit-o chiar tu?

0 Comments