Pregătirile pentru o nouă viață

     Visul multor fete încă din copilărie este să fie mămici când cresc mari. A fi părinte este întipărit în genele noastre. În ziua de astăzi tot mai multe persoane decid însă că nu vor copii. Foarte multă vreme și eu m-am numărat printre aceste persoane. Am studiat psihologia, iar când am auzit la cursuri cât de multe complicații pot apărea în timpul sarcinii m-am speriat complet și mi-am zis că nu vreau să fiu mamă.

    Între timp a apărut totuși cineva special în viața mea. Ne înțelegeam foarte bine și după un timp nu mi-am putut imagina viața fără el. A trecut timpul și am lăsat tema bebelușului deoparte. El nu avea idei radicale privind acest subiect. Era îndrăgostit de mine și eu de el. Ce va fi, va fi. 

    Niciodată nu a încercat să mă convingă de nimic. Știa ce cred eu despre acest subiect și îmi respecta decizia. Chiar de aceea l-a luat prin mare surprindere ideea mea. Nu a fost o decizie grăbită. Am discutat foarte mult și amândoi simțeam că dragostea noastră nu mai încape în doar două trupuri. 

    Peste ceva timp am venit cu vestea: ”Vom avea un copil!”. A fost foarte fericit. Și eu am fost foarte fericită, dar undeva, în adâncul gândurilor mele frica tot nu înceta să dispară. Dacă se întâmplă ceva? 


    Cu timpul au început și pregătirile. Știam amândoi că nu va fi un lucru ușor, dar nu ne așteptam chiar la atâtea detalii. Am început cu cel mai evident lucru: redecorarea camerei. Am vrut ca micuțul nostru să aibă propriul cuibușor liniștit. Am vopsit pereții, am cumpărat mobilă nouă, decorațiuni și câteva jucării. Am optat pentru culori cât mai neutre și texturi naturale. Copii nu au nevoie de jucării și articole ridicol de colorate ca să se dezvolte corespunzător. Cumpărând o jucărie ridicolă nu vei echivala niciodată momentele pierdute cu bebelușul tău. 


    Când camera a fost gata am decis să cumpărăm și un cărucior. Am optat pentru unul 3 în 1, acesta fiind mult mai potrivit pentru noi. Obișnuim să mergem destul de des în mici călătorii și sosirea micuțului nu va fi o scuză să nu mai vedem lumea. Bineînțeles, vom merge în locuri mai apropiate, dar ne-ar trebui în orice caz un scaun pentru mașină, deci de ce să nu combinăm toate aceste nevoi într-unul?


    În afară de cărucior am decis totuși să mai cumpărăm și un marsupiu pentru bebeluș, deoarece ne place să mergem în munți. Aici nu ne-am descurca cu căruciorul chiar deloc. 


    Am mai cumpărat și o cădiță ergonomică pentru bebeluș. Încă țin minte că mama mea mereu îmi povestea cât de mult îmi plăcea să fac baie. Deși nu țin minte nimic din vremea copilăriei, am încă în minte imaginea mamei, în timp ce îmi face baie. Avea mereu un lanț la gât cu un micuț medalion și imaginea acelui medalion care se lasă spre mine și fața încețoșată, dar zâmbitoare a mamei rămâne imaginea mea preferată, care mă calmează și în ziua de azi. Sper să pot oferi și eu micuțului meu o experiență la fel de plăcută pe timp de băiță, ca mai apoi să doarmă liniștit.


    Toate acestea erau pregătite, dar gândurile mele tot nu se linișteau. Într-o seară în care nu puteam să dorm, am decis să caut pe internet ceva despre acest subiect. Nu speram să am prea mare noroc, dar mă ardea curiozitatea. Atunci i-am descoperit pe cei de la Cord Blood Center, care permit recoltarea tuturor produselor biologice disponibile la naștere: sânge de cordon ombilical, țesut de cordon ombilical, sânge din placentă și chiar întreg țesutul placentar. 


    Poate te întrebi la ce ajută asta? Ei bine, celule stem din sângele de cordon ombilical, țesutul ombilical și placentă ajută la tratarea multor boli foarte grave. Printre acestea se numără leucemii, anemii, tulburări moștenite ale sistemului imun, cancere ale măduvei osoase, boli autoimune, cardiovasculare, neurologice și multe altele. 

    Cu cât am citit mai multe, cu atât am simțit cum mă liniștesc mai mult și mai mult. Toate aspectele de care mă temeam începeau să nu mai fie așa fioroase. Recoltarea se face doar după ce medicul care asistă nașterea decide că atât mama, cât și bebelușul sunt în siguranță. Astfel nu aveam nimic de pierdut.

    După ce am discutat toate aspectele, am decis că toată procedura poate fi doar un lucru pozitiv. Am optat pentru recoltarea celulelor din sângele ombilical, dar și pentru recoltarea placentei și stocarea acesteia ca sursă de celule stem. 

    După ce totul a fost pregătit pentru sosirea micuțului am putut să mă liniștesc și eu puțin. Toată experiența nu a fost deloc ușoară, dar mă bucur pentru fiecare clipă. Nu am fost niciodată mai fericită și chiar mă bucur că am luat decizia de a aduce un copil pe această lume. 


Articol scris pentru SuperBlog 2020. Proba 2.





Sursă poze: royalty free.

0 Comments